“Poveste de iarnă”, în viziunea lui Hausvater

Evenimentul cultural timişorean al anului a avut premiera sâmbătă seara în oraşul de pe Bega, unde Teatrul Naţional a prezentat “Povestea de iarnă” a lui Shakespeare în viziunea lui Alexander Hausvater.

„Obişnuit cu viziunea clasică a sălii de teatru, cu scena în colţ, sau mijloc, şi spectatorii în jurul ei, am fost realmente surprins să mă văd pe mine şi pe alţii în mijlocul sălii, cu scena de jur împrejurul nostru. Aşezaţi pe scaune
rotitoare, fixate în podea, ne învârteam permanent în jurul axei pentru a putea urmări desfăşurarea de pe scene”, a declarat unul dintre spectatori.

Montată într-un spaţiu neconvenţional, Sala 2, fostă sală de sport pe timpul comuniştilor, la origini manej regal folosit de Maria Tereza, piesa a adus o nouă viziune – eveniment asupra scriiturii celebrului dramaturg. Publicul, aşezat pe scaune rotative în centrul spaţiului a avut parte de mişcare scenică de jur împrejur, într-o dinamică ritmată alert şi extrem de vizuală.

Caietul program
explică faptul că avem în faţă un spectacol „despre poveştile care ne domină şi despre cele pe care le dominăm, o poveste despre putere, iubire, gelozie, speranţă”. Povestea îi duce pe Leontes, tiranul Siciliei, Hermiona, regina lui şi Polixenes, regele Boemiei în iadul geloziei neîntemeiate şi al morţii.

Hausvater spune însă povestea în felul său. Sicilia despotului Leontes e aproape o bază militară, iar în Boemia e atmosferă de carnaval. Recuzita actorilor variază de la puşti, pistoale, proteze la ghirlande de flori, măşti sau o motocicletă. Un moment intens e apariţia Ursului cu ochii din leduri roşii care scoate fum prin toate încheieturile.